Te-am scapat printre 
degetele-mi tremurande
si te-am tot cautat
printre firele de nisip
ca o nebuna, neincetat,
zi de zi, ceas de ceas.
si am tot strigat:
“mai ramai, mai ramai!”
ma auzeai, dar nu-ti pasa,
de urletul sufletului insangerat,
de tipatul lacrimii amare,
de simtamintele noastre,
de nimic…
cand toate iti pareau suficiente
iti aratai chipul senin
si te prindeam,
ca sa te scap iar,
asa cum iti doreai,
de fiecare data,
mai profund,
mai dureros,
mai adanc.
si am tot strigat:
“mai ramai, mai ramai!”
se repetau toate
ca-ntr-o bucla,
iar eu de fiecare data
ma loveam,
imi rupeam aripile,
ma scufundam
fara sa imi pese,
caci stiam
ca intr-un final apareai
cu acelasi chip senin.
iar eu strigam iar:
“mai ramai, mai ramai!”
Tina Stana – 24 iulie 2017
sursa foto: pinterest.com
