Zilele astea nu sunt intr-o stare prea buna. O raceala uracioasa a pus stapanire pe mine de vreo trei zile si nu ma mai slabeste nici macar un pic. Am obosit din toate punctele de vedere si am iar chef de evadare si izolare. Nu stiu daca raceala imi da starea asta de tristete adanca, de prabusire in neant, de dorinta de a fi tinuta de mana intr-un anume fel si de cineva anume. As vrea sa aud cuvinte frumoase, care sa imi incalzeasca inima, chiar daca nu sunt adevarate. Nu am chef de conversatii banale, de cuvinte care nu folosesc la nimic. De altfel, m-am adancit in tacere si nu pentru ca nu prea mai am voce, ci pentru ca am senzatia ca orice as scoate pe gura ar fi doar niste tampenii.
Am un nod in gat ce actioneaza pe post de declansator de lacrimi. Am nevoie de ceva care sa ma scoata din absurditatea in care simt ca ma tot adancesc si mi se pare cam fara sens sa am o astfel de stare fara o cauza concreta.
Pana si randurile astea imi par fara sens…
