In fiecare an, ziua de 20 martie este acea zi in care ii multumesc lui Dumnezeu pentru copilul minunat pe care mi l-a dat. Stiu, ar trebui sa o fac in fiecare zi, insa egoismul din noi ne duce catre uitare sau, de cele mai multe ori, ne determina sa ne limitam in a ne ruga sa ne ajute, sa ne indrume, sa ne linisteasca viata tumultoasa, sa ne dea sanatate. Asa suntem noi oamenii. Dar, in maretia Lui, ne iarta, asa cum ar trebui sa facem si noi cu cei care ne gresesc, dar, probabil, ar fi dumnezeiesc si pentru ca noi suntem doar niste simpli muritori, nu suntem mereu capabili de acest lucru.
Am nascut la 5,55 a.m., dupa o noapte de travaliu la Spitalul Filantropia. O dimineata senina si cu mult ciripit de pasarele. Momentul acela, cand asistenta mi l-a pus in brate, a fost unul unic. Nimic nu a egalat, pana acum, acea traire.
Este lumina vietii mele. Este un copil cu un suflet frumos, inzestrat cu multe calitati, rabdator, intelegator, inteligent, insetat de cunoastere si mereu cu zambetul la el. In toate, el vede o parte frumoasa. Mereu imi spune, cand sunt trista sau cand se intampla ceva mai putin placut: “Mami, priveste partea buna a lucrurilor!”. 
Este, cred, singura persoana din lumea asta care ma vrea fericita, care vrea sa fiu mereu vesela, fara sa ceara nimic in schimb. Mai mult decat atat, intotdeauna incearca sa faca totul corect, astfel incat, nici macar un muschi de pe fata mea sa nu tradeze iritare sau nemultumire. Mai este nevoie sa spun cat de mult il iubesc? DA. Il iubesc mai mult decat imi iubesc propria viata. El stie si i-o spun in fiecare zi. De cate ori sunt trista sau dezamagita, imi trag puterea din zambetul lui, din fericirea lui. Cand il intreb: “Ce faci, mami, cum esti azi?”, imi raspunde cu inocenta caracteristica varstei: ”Sunt tanar si sunt foarte fericit”. 🙂
Despre asta e viata, despre oamenii frumosi de langa noi, despre rasetele copiilor, despre cerul senin, fara nori, despre cei care ne dau o stare de bine, nu despre tristeti, nu despre rautati, invidii si alte asemenea stari.
In ultima vreme am inteles un lucru, cam tarziu, de altfel, dar important este ca, in sfarsit, l-am inteles. In viata trebuie sa avem mereu zambetul in suflet. In momentul in care acel zambet este intrerupt de lacrimi, amaraciune, durere, suferinta, este clar ca nu trebuie sa fim in acel loc, cu acei oameni, indiferent cat de mult ne-am dori. Zambetul din suflet inseamna fericire, iar mie Robert imi face sufletul sa zambeasca, zi de zi.
Ce ar putea o mama sa ii ureze propriului copil la ziua de nastere? Ce mama nu ar face orice sa nu isi vada copilul plangand, suferind de vreo boala sau chiar si din dragoste, trist, infometat?
Asadar, scumpul meu, iti doresc sa ai aripile largi, sa zbori lin deasupra tuturor, iar zborul sa-ti fie pana dincolo de limita cerului, sa iti pastrezi zambetul si optimismul de acum, sa cunosti iubirea si sa fii fericit! La multi ani!
