Calc apasat pamantul ud si rece,
Si fiecare pas e-nfipt adanc in suflet, 
Iar norii de metal nu-mi lasa niciun zambet,
Sa-mi lumineze clipa care trece.
Lacrimi sarate imi sunt acum spalate,
De picaturi de ploaie reci si crude,
iar gandurile-mi sunt cuvinte nearticulate,
Si strig chiar daca nimeni nu m-aude.
Desculta, trista si, asa, abandonata,
Mi-e teama de privirea ta pierduta-n zare,
Astazi, din nou, tot trupul meu ma doare
Caci stropii cad cu forta in inima-mi uitata.
Si ploua iar cu lacrimi si cu dor,
Ca in ziua aceea in care ai plecat,
Si-astept sa vii asa cum am visat,
Sperand ca n-ai uitat de-acel fior.
Of, de-as putea acum s-alung
Toti norii astia plini de ura adanca,
Si curcubeul vesel si atat de lung,
Pana la tine as vrea din nou s-ajunga.
… Tina Stana, 22 martie 2016
