Am citit un articol, cred ca pe Yahoo News, despre un student din Chicago care a renuntat pentru 3 luni sa mai folosească telefonul mobil, inclusiv mesajele sms, email-ul, precum şi reţelele de socializare gen: Facebook, Twitter sau LinkedIn. In urma acestui experiment, tanarul spune ca si-a redescoperit prietenii, a redescoperit mersul pe bicicleta in parc, scrisorile, pe scurt – viata.
Acest articol m-a pus pe ganduri. Voi mai putea vreodata sa renunt la viata virtuala in ideea redescoperirii vietii reale? 
Am incercat de cateva ori, adevarat fara prea multa determinare, insa abia asteptam sa imi citesc mailul sau sa vad ce a mai scris vreun prieten pe vreuna din retelele de socializare. Dar, cat de adevarata este viata virtuala, in conditiile in care postam doar acele fotografii in care, credem noi, suntem mai frumosi, mai zambitori sau poate, mai fericiti? Cred ca stim cu totii raspunsul…
Uneori, imi doresc din tot sufletul sa nu fi existat mess-ul, facebook-ul, etc., dar pe de alta parte prin intermediul lor am cunoscut oameni frumosi in viata reala, care au intrat in viata mea si mi-i doresc langa mine. Personal cred ca nu as mai putea renunta in totalitate la tot ce inseamna world web-ul, dar as putea sa minimizez existenta si mai ales importanta acestuia in viata mea. Cred ca pot da un Like mai rar si sa ma las sarutata mai des, pe o banca-n parc 🙂 .
Un Like sau un sarut pe o banca-n parc?
