Stau în lumina lunii, sprijintă de marginea balconului și te aștept. Mă întorc și văd florile de liliac așezate în mijlocul mesei. Zâmbesc privindu-le. Ele ştiu cel mai bine cât de mult îmi doresc să te întorci. Intru în cameră şi dau muzica mai tare. Mă scufund în fotoliul moale şi închid ochii.
Căldura şi dorinţa mă îmbujorează. O atingere uşoară pe mână mă face să tresar. Îţi treci degetele peste buzele mele, apoi cobori mâna uşor pe linia gâtului şi peste rotunjimile corpului. Mă săruţi încet, abia dacă îmi atingi buzele. Amăgirea mă face să te doresc şi mai mult. Ne privim adânc, cu nesaţ. Mă doreşti la fel de mult cum te doresc şi eu. Îmi apuci ceafa cu putere şi mă tragi aproape de tine. Îți simt respirația agitată. Ne sărutăm cu atâta forţă, încât aproape că nu mai avem aer. Ne lipim unul de celălalt, cât să devenim unul… dar… soneria telefonului mă trezeşte. Deschid ochii, doar să refuz apelul şi mă scufund iar şi iar într-o încercare zadarnică de a te găsi acolo, în adâncuri…
