Stau pe scaunul din dreapta masinii oprite la semafor. Lumea pestrita trece grabita prin fata mea. Lume indiferenta, apasata de probleme. Nu vad nici macar o fata senina. O fetiscana cu castile pe urechi pare mai afundata in ganduri decat ar trebui. 
O casnica cu o sacosa goala e pregatita sa si-o umple la magazinul de peste drum. Un el si o ea merg unul pe langa celalalt fara macar sa se atinga, fara sa faca vreun gest de apropiere, fiecare cu gandurile lui. Parca nici nu s-ar cunoaste. Un batran ajutat de un baston, poate singurul sprijin pe care-l mai are, schiopateaza in incercarea de a ajunge in cealalta parte a strazii. Iar peste toate acestea: eu. O lacrima se prelinge usor peste obraz. Intorc privirea in incercarea de a mi-o ascunde. Respir adanc si tac. Liniste…
Melancolie de toamna tarzie
