Un negustor ambulant de galusti avea, seara de seara, acelasi traseu, de zece ani. Afacerea-i era destul de prospera. 
Avea insa doi clienti foarte dragi, ce locuiau pe strada cea mai indepartata a traseului lui, deasupra unei pravalii de tutun. Seara de seara, la auzul glasului vanzatorului ambulant, sotia cobora un cos cu doua boluri si doi banuti, iar vanzatorul i le umplea cu galustile aburinde. Oricine ii putea vedea prin fereastra luminata cum ea cosea iar sotul ei statea aplecat peste niste hartii, la un birou. Gustarea de la miezul noptii ii apropia si ii reunea cu drag. Dupa care trageau draperia si mergeau la culcare.
Negustorul era fericit ca avea astfel de clienti. Intr-o zi, trecand pe langa pravalie, il intreba pe vanzator ce mai face familia de la etaj. Barbatul din pravalie zise: “Care familie? Barbatul s-a imbolnavit si a murit acum cinci ani. Femeia traieste singura acum.”
La aflarea vestii, negustorul a fost atat de miscat incat nu a mai calcat vreodata pe acea strada.
O iubire eterna
