Simt asa un soi de oboseala, de vreo cateva zile, incat mi-e foaaarte greu sa ma urnesc, la propriu si la figurat :). Am intrat intr-o perioada in care mi-e greu sa adorm, iar cand o fac, ma trezesc des si a doua zi trag de mine. Cu toate astea sunt linistita. Mare lucru sa fii linistit! Asa, cu toate grijile si problemele mele, sunt linistita. Intr-una din zilele trecute, vorbeam cu cineva si imi tot zambea, radea si atunci l-am intrebat de ce rade, iar raspunsul lui a fost dezarmant: “Pentru ca viata-i frumoasa!” Ce sa mai completez la acest raspuns? Am baiguit involuntar:”stiu”. Atat. Apoi, m-am tot gandit, stiu ca e frumoasa viata, asa la modul general, dar totusi, in realitate e? 😀
Cred ca sentimentul asta de viata frumoasa e dat de toate nimicurile zilnice, de micile bucurii, care adunate duc la mari fericiri, pana la urma. De exemplu, in ultimul timp un zambet larg imi lumineaza o zi intreaga. Si asta imi face viata mai frumoasa. Da, am asteptari mai mari decat atat, dar uneori atat e suficient. Mai rau e cand lipseste si atatul acesta.
Astazi sunt linistita si atat, caci da, viata e frumoasa! 🙂
