Povestea unui dor
TweetCând poate vuietul din noi nu poate să mai strige, Iar cântecul din amândoi ușor-ușor ne frige, Când razele îmbrățișează pe rând, o geană, un suflet, Tandrețea-ncet se furișează și-mi smulge apoi un zâmbet. Și dacă florile din geam te strigă-n miez de noapte, E dor de noi, de ce eram, de visuri mari în…
