Indragostii de la Hasanlu si sarutul de 2800 de ani

Translate this page

In vara anului 1956, arheologul Robert Dyson Jr impreuna cu echipa sa de la Muzeul Penn au inceput excavarea sitului Hasanlu, din nord-vestul Iranului, noteaza autorii Katherine Burge si Lauren Ristvet in lucrarea intitulata „Ultima zi la Hasanlu”.
Tanarul Robert Dyson a considerat ca locul merita explorat, dupa ce a gasit diverse obiecte de ceramica si alte indicii importante. S-a gandit sa-l exploreze macar din perspectiva studiului cultural, doar ca ceea ce a gasit a depasit cu mult asteptarile tuturor.

Hasanlu, un Pompeii al Epocii de Fier din Orientul Apropiat
Tepe Hasanlu este un sit arheologic al unui oras antic situat in nord-vestul Iranului. Situl a fost locuit din mileniul VI i.Hr. pana in secolul III d.Hr. si a fost excavat intre 1956 si 1977 de o echipa de cercetatori de la Penn Museum, Universitatea din Pennsylvania si Metropolitan Museum.
Conform cercetarilor, asezarea includea un oras mare si o cetate fortificata pe o suprafata de 3 hectare, care adaposteau toate clasele sociale. Pe langa case obisnuite, existau palate si temple. De asemenea, cercetarile au aratat ca acestia se nasteau si isi traiau intreaga viata in Hasanlu si se hraneau cu cereale precum graul si orzul si carne de la oi si capre. La fel ca si Pompeii, viata celor din Hasanlu a fost curmata dramatic.

Ultima zi la Hasanlu
La sfarsitul secolului al IX-lea i.Hr., orasul a fost supus unui atac violent care a culminat cu un incendiu catastrofal, in timpul caruia marile cladiri ale cetatii s-au prabusit. In mijlocul ruinelor arse ale orasului, au fost gasite aproximativ 250 de schelete de barbati, femei si copii. Unele dintre victime au fost gasite in grupuri, cu rani la cap si membre dezarticulate, ceea ce sugereaza ca ar fi putut avea loc executii in masa. Excavatoarele au gasit, de asemenea, peste 7.000 de obiecte, inclusiv arme si armuri, capcane pentru cai, vase din metal si ceramica, bijuterii si sigilii cilindrice. O cantitate mare de artefacte din aur, argint si fildes a fost recuperata din moloz, ceea ce indica faptul ca flacarile trebuie sa se fi extins rapid prin oras. Aproximativ 50 de schelete umane au fost gasite intr-o cladire considerata templu si se presupune ca acestia s-au refugiat in templu siguri fiind ca zeii ii vor salva.
Nu se stie cu siguranta cine au fost atacatorii asezarii Hasanlu. Pe sit au fost gasite cantitati semnificative de bunuri asiriene si urartiene, dar acest lucru atesta cu siguranta contactul cultural, nu si faptul ca ei ar fi fost vinovati de dezastrul acestui loc.

Sarutul de 2800 de ani
In 1972, dupa ani de excavari pe situl arheologic Tepe Hasanlu, Robert Dyson si echipa sa au fost surprinsi sa gaseasca ramasitele a doua cadavre imbratisate. Mai mult decat atat, pare ca persoana din stanga atinge cu mana obrazul celeilalte si incearca o ultima sarutare.
Pentru ca nu exista dovezi ale unei morti violente, urme de leziuni fatale, se presupune ca cei doi „indragostiti” au pierit în timpul distrugerii sitului. Se presupune ca „indragostitii de la Hasanlu” s-au ascuns de invadatori in cosul de cereale si au murit prin asfixiere de la fumul emanat de incendiile din oras.
De asemenea, nu exista nicio dovada ca cei doi ar fi fost indragostiti, mai mult decat atat nu se stie cu siguranta ce sex are unul dintre cei doi. Daca prin analiza oaselor si in special al celor pelviene se stie ca unul era barbat, nu se stie cu certitudine ce sex avea cel de-al doilea schelet.
Pozitiile, atingerile si imbratisarea lor sugereaza ca ar fi fost vorba despre o poveste de dragoste din jurul anului 800 i.Hr. Aceasta ipoteza a fost acceptata de toata lumea cu rapiditate.
De altfel, de-a lungul anilor s-au mai descoperit schelete ale unor oameni ce se presupune ca ar fi fost „indragostiti”, ba mai mult decat atat chiar si la Cluj-Napoca, in 2013, s-au descoperit doua schelete ce se tin de mana. Se pare totusi ca acestia au fost inmormantati astfel, intrucat barbatul ar fi fost omorat, avand sternul rupt. Cei doi ar fi trait intre anii 1450 – 1550 si au fost gasiti in cimitirul unei foste manastiri dominicane din Cluj-Napoca.

Tot in aceasta categorie ii mai putem aminti si pe Indragostitii de la Valdaro, Turuel sau Modena.

Indragostitii de la Hasanlu au fost expusi publicului intre anii 1974 si mijlocul anilor 80. In prezent acestia se afla la Penn Museum (Universitatea din Pennsylvania – Muzeul de Arheologie si Antropologie).

Mai jos un video cu declaratiile cercetatorilor de la Penn Museum: