S-a nascut pe 4 februarie si s-a stins pe 6 februarie. Ultima data cand am vorbit cu el era 5 februarie. Cu o zi inainte sa se stinga.
Cred ca este dorul ce imi apasa cel mai tare sufletul. Cand s-a stins treceam printr-o perioada foarte grea. El stia asta si suferea alaturi de mine. Nici macar nu se mai vaita de durerile lui. Si, ar fi putut sa o faca, caci trecuse de 80 de ani si avea boli cronice. 
Astazi, ar fi implinit 93 de ani. Stiu, ati spune ca este vorba totusi de o persoana cu o varsta foarte inaintata. Dar exista o limita de varsta la care sa te opresti sa iti mai fie dor de cineva, doar pentru ca oricum e prea batran?
Mi-a fost tata mereu, nu doar cand tata nu era acolo. M-a invatat ca educatia este cea care face ca o persoana sa fie buna, din toate punctele de vedere. A stat langa mine de cand m-am nascut pana s-a stins. Mi-a explicat notiuni de istorie, economie sau filosofie atunci cand ma poticneam. Radeam impreuna pana nu mai puteam si avea o placere deosebita sa imi spuna despre cum erau strazile din Bucuresti in anii 60. Era atat de special incat o data, poate cu vreo 2-3 ani inainte sa se stinga, dupa ce l-a dojenit pe fiul meu pentru o isprava, a venit la mine sa isi ceara scuze.
Mi-a bucurat sufletul si mi-a binecuvantat viata.
L-am admirat in aceeasi masura in care l-am iubit si de cate ori imi amintesc de el mi se umplu ochii cu lacrimi. Mi-e dor de povestile lui, de rasul lui, de tot. Mi-e dor sa il gasesc stand pe buturuga de la coltul casei, de cate ori mergeam acasa, la Tecuci.
Astazi si mereu mi-e dor de tine, bunelule, un dor ce doare tare.
