O viata plina de zbucium, o viata agitata a unui om ce s-a impotrivit si a criticat cu vehementa modul despotic in care tarul isi trata supusii si a carui opera i-a adus, de cateva ori, exilul, asa a fost viata lui Aleksandr Puskin. 
Pe langa surghiun, poetul a facut din dueluri o obisnuinta, iar, in cele din urma, acestea i-au adus si sfarsitul. Lasand deoparte viata tumultoasa, a fost considerat cel mai mare poet pe care l-a avut Rusia, un poet de geniu cu un stil propriu.
Eminescu al nostru il admira si spunea despre poeziile sale ca sunt un “izvor de apa vie” si ca de cele mai multe ori versurile lui Puskin il copleseau. Pe langa poemele de dragoste sau de razvratire fata de autoritati, Puskin a mai scris si un roman in versuri, Evgheni Oneghin, basme, nuvele, povestiri si cateva romane neterminate.
“(…) Suna alarma la Palat,
Garzile lupta la intrare,
Cad lovituri fara onoare,
Dispari, tiran incoronat!
Aminte luati voi, imparatii,
Nici temniti, nici altarul sfant,
Nici garzi, politii, decoratii,
N-or sa va apere nicicand!
Precum un mucenic vestit,
Rege, in iuresul furtunii,
Capu-ti vei pierde sub cutit,
Platind si ce-au gresit strabunii!” – parte din poemul Oda libertatii
Oda libertatii si pozitia sa antidespotica i-au adus poetului o prima deportare in Siberia, deportare care a putut fi schimbata in ultimul moment cu un surghiun la Chisinau, provincie romaneasca aflata sub dominatie rusa din 1812, datorita interventiei salvatoare a istoricului Karamzin.
Exilul
Desi angajat al Guvernatorului, viata sa la Chisinau, intre anii 1820 si 1823, nu a fost altfel decat era inainte. Era la fel de nebuna, condusa de temperamentul sau coleric, cu pistolul la veston mereu si inconjurat de femei. Unde era Puskin spiritele se inchingeau, iar mesele de la jocurile de carti erau rasturnate aproape mereu. Cu toate acestea, Puskin se plangea ca traiul e foarte plictisitor la Chisinau.
Nu exista teatru sau discutii de salon ca in Rusia sa draga. Cu toate acestea, incearca si evident ca reuseste sa isi faca viata asa cum numai el stia. A trait amoruri multe si picante. De altfel se muta intr-o satra la invitatia unui bulibasa, unde avea sa traisca o luna. Aici, se iubeste cu tiganca Zamfira, pana aceasta il paraseste pentru un tigan. De altfel tiganga ii prevesteste sfarsitul tragic din iubire pentru o femeie.
De multe ori, dupa dispute la jocurile de biliard sau de carti participa la dueluri.
Dupa Zamfira, intra in valtoarea amorului cu domnita Marghiolita Bals. Si de data aceasta este provocat la duel de sotul boieroaicei. Duel din care scapa si de aceasta data.
De la Chisinau pleaca la Odessa, dar are in continuare necazuri. Aici nu zaboveste prea mult, deoarece guvernatorului Vorontov nu ii place cum Puskin ii face ochi dulci sotiei sale si ii cere acestuia sa plece.
Puskin se retrage acasa la parintii sai, la Mihailovsk, cu care nu are o relatie prea buna. Intre timp, tarul Alexandru moare si este inlocuit de Nicolae I, care se ocupa personal de anchetarea poetului. Se spune ca la intrebarea adresata de tar poetului “Daca in timpul revolutiei ai fi fost la Petersburg, ai fi participat la aceasta?”, poetul ar fi raspuns “Fara indoiala, majestate, toti prietenii mei faceau parte din complot si eu n-as fi putut sa nu iau parte”. Tarului Nicolae I i-ar fi fost pe plac raspunsul onest al poetului, pe care l-a iertat si i-a ridicat cenzura asupra operelor sale, cu obligatia ca acestea sa fie vazute de el sau de seful jandarmeriei, contele Benkendorf.
Casatoria si viata cu Natalia Goncearova
Se spune ca pana la Natalia, cea care urma sa ii devina sotie si din cauza careia isi pierde si viata, Puskin s-ar fi iubit cu 112 femei, iar Natalia a fost femeia cu numarul 113 si ultima din viata lui.
A intalnit-o la balul de debut in inalta societate, dupa obiceiurile vremii, pe cand ea avea doar 16 ani. De o frumusete extraordinara, inalta si subtire, pura datorita varstei si eterica prin prezenta ei, Natalia l-a vrajit pe poet inca din primul moment. Reputatia de afemeiat, betiv si scandalagiu nu era o carte de vizita tocmai buna pentru poet in fata familiei Nataliei. Dupa cativa ani, tatal Nataliei Goncearova aproba casatoria celor doi.
Nu se stie cu exactitate daca tarul a vrut sa-l umileasca pe Puskin oferindu-i un titlu neinsemnat la curte sau doar a vrut sa o aiba aproape pe sotia acestuia, cert este ca dupa casatorie Puskin a devenit un apropiat al curtii.
Casatoria lui Puskin parea sa fie una fericita. A avut 4 copii cu Natalia, dar în acelasi timp opera lui era cenzuarata, iar functia neinsemnata pe care o avea la curte il macina. Cu cat timpul trecea, cu atat golul si diferentele dintre cei doi se adanceau. Natalia iubea balurile, flirturile, petrecerile stralucitoare, in timp ce lui Puskin ii placea izolarea impreuna cu sotia sa. Scrisul il ajuta sa ii plateasca toate mofturile Nataliei, doar ca sa o stie fericita. Si, cu toate acestea el era din ce in ce mai nefericit.
Sfarsitul marelui poet
Nefericirea poetului crestea pe masura ce la curte umblau zvonuri cum ca sotia sa l-ar insela cu un francez sosit ca refugiat si protejat de catre Ambasadorul Tarilor de Jos, influentul baron Jacob de Heerckeren. Edmond d’Antes era un tanar de 21 de ani, inalt si chipes, promovat la numai un an de la sosirea in Rusia la gradul de locotenent al Gardei Imperiale. Nefericirea lui Puskin a atins cote inalte in momentul in care primeste o scrisoare anonima in care este numit “incornorat”. Este o jignire impardonabila, onoarea lui este terfelita, cu atat mai mult cu cat scrisoarea circula in cercurile elitei societatii. Natalia neaga cu vehementa toate acuzatiile, dar acest lucru nu ii spala onoareea poetului. Prin urmare, se impunea un duel.
Asadar, in 8 februarie 1837, intr-o zi geroasa, cu multa zapada, la marginea orasului, are loc duelul. Edmond d’Antes este impuscat in mana, iar Puskin in abdomen.
Dupa doua zile de agonie, poetul se stinge, la numai 38 de ani. Inmormantarea are loc la manastirea Sviatogorski, aproape de mosia familiei si ascunsa de ochii publicului, de teama unei revolte, pentru ca Puskin era foarte iubit si admirat.
Tarul Nicolae I il expulzeaza pe baronul Jacob de Heerckeren, il degradeaza si il scoate din Rusia sub escorta pe Edmond d’Antes. Natalia se refugiaza la mosia familiei din Mihailovskoie unde se afla mormintul sotului ei si se va recasatori in 1844 cu un anume Piotr Lanskoi, cu permisiunea tarului Nicolae care ii este si nas. Va trai pana in 1863.
In loc de incheiere
Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit. – Eu te-am iubit – Aleksandr Puskin
“Femeile talentate in amor sunt amante desavarsite, dar sotii nepotrivite. Si trebuie sa alegi intre o sotie frumoasa si o amanta minunata.”
“Daca femeia ti se pare frumoasa si dupa ce ai avut-o, inseamna ca intr-adevar e frumoasa.”
sursa foto: wikiwand.com; ro.wikipedia.org
