De cateva zile ma trezesc cu noaptea-n cap. Afara e intuneric bezna, iar eu stau cu capul in perna si … astept. De fapt, asta tot fac de joi incoace.
Astazi, asteptarea mi se pare si mai grea, caci parca odata cu trecerea timpului, sperantele se risipesc, una cate una.
Stau cu capul in perna si ascult picaturile de ploaie. Intai bat in cadenta rara, apoi din ce in ce mai rapida, exact ca o coloana sonora dintr-un film cu mult suspans. Doar ploaia cazand pe pervazul ferestrei sparge linistea asta de mormant. Hm, ce alaturare!
Stau cu capul in perna si imi amintesc cum, zilele trecute, bunica mea imi spunea ca nu e drept sa am probleme de sanatate, pentru ca-s o persoana “tare voioasa”, dar ea nu stie ce flacara sunt. Nu ma sting eu asa usor! Hm, cate mi-ar spune ea acum!
Stau cu capul in perna si incerc sa ma pierd in visele din noaptea asta. O gradina de portocali, o gradina exotica, cu multi copaci, exact ca intr-o padure, doar ca arata ca o gradina cu alei, crengi intortocheate, iar unul dintre copaci e plin de omizi. Ce-o fi insemnand, oare?! Hm, ce vis!
Stau cu capul in perna si imi fuge apoi gandul la reclama pe care am mutat-o din pagina 3 in pagina 5, din ziarul de azi. Apoi, la revistele care pleaca la tipar saptamana asta, la ce materiale trebuie sa mai primesc. Si brusc imi dau seama ca ma afund in ganduri si ma duc mult prea departe. Hm, cum e si creierul asta al nostru!
Stau cu capul in perna si imi aduc aminte de vocea unui spectator a carui fata nu se vede in prim plan, oarecum simbol al vocii colective, o replica a unui actor figurant din “Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca niste barbari” de la finalul filmului, cand arde baraca cu evrei, victime ale Masacrului de la Odesa, din octombrie 1941: “hai ca e bine ca-i mai rareste!”. Cum sunt construite astfel de fiinte? Ce-i determina sa aiba o asa gandire? Hm, ce fel de oameni suntem!
Stau cu capul in perna si ma gandesc ca au trecut cateva ore de cand tot zbor prin colturi ascunse ale mintii, intr-o incercare disperata de a nu ma mai gandi la ce ma framanta, de fapt.
