Prima dimineata din an, prima liniste: aceasta este pentru mine definitia fiecarui inceput. Ador aceasta liniste adanca a diminetilor de dupa Revelion.
In fiecare an, pe 1 ianurie dimineata, pana in ora 11, obisnuiesc sa ma plimb prin cartier sau prin parcul de la scara blocului in care locuiesc, pentru ca iubesc Bucurestiul linistit, scufundat, parca, intr-o mare calma. Anul acesta a fost si mai speciala aceasta liniste deoarece soarele era sus pe cer, un soare cald si vesel, ca de inceput de primavara, mangaindu-mi obrazul si simtindu-i in permanenta binecuvantarea. 
Ce bine ar fi daca intreaga viata ar fi o dimineata de primavara!
Linistea adanca a unui oras adormit, dupa o noapte zbuciumata, sparta ici si colo de clopotele de la biserica din apropiere, vrabii sau ciocanitori care-si intind aripile, incalzindu-se cu razele unui soare ingaduitor, nicio urma de pas de om prin apropiere, masini parcate la linie pe trotuare sau in parcari, toate intregesc un tablou de oras ideal in care as vrea sa traiesc.
Desi stiu ca in numai cateva ore nimic, din toate acestea, nu va mai fi la fel, ma amagesc in fiecare an ca asa va fi tot timpul, ma amagesc, pentru o ora, ca linistea orasului e doar prima dintr-un lung sir de dimineti linistite.
Imi doresc si va doresc, ca anul acesta, sa aveti in inima, zi de zi, cate o dimineata cu liniste si soare primavaratic!
Prima liniste
