Ma pregatesc sa ies pe usa. Ma incalt cu tenisii, imi trag geaca peste tricoul larg si mai arunc o ultima privire in oglinda.
Sunt frumusica. De fapt, asa am fost mereu. Nu frumoasa, doar frumusica. Zambesc si ies pe usa. Ma grabesc. Merg aproape alergand. Ajung in statie. E fara douazeci. Ora la care, de obicei, vine autobuzul. Sper din toata inima sa fii in el. Mi-e atat de dor de tine!
Nu te-am vazut de ieri si am senzatia ca a trecut o viata. Abia astept sa te vad, sa iti vad zambetul larg, ochii clari, sa ne strangem in brate si sa ramanem asa pana la sfarsitul vietii si dupa. O eternitate. Mi-e atat de dor ca aproape ma doare. Am, pe langa dorinta asta, si un spin in inima. Nu stiu de la ce sau de ce, dar stiu ca e acolo in permanenta.
In cele din urma, soseste si autobuzul. Urc repede si te caut cu privirea. Nu esti. Nu conteaza, trebuie sa ne intalnim la fix. Cobor in centru si ma grabesc, din nou, sa ajung la locul intalnirii noastre.
Vantul rece imi inteapa obrajii. Imi trag bentita pe urechi si esarfa peste gura. Acoperita, aproape ca nu vad drumul. E foarte frig. Toamna asta pare fara de sfarsit. Din cand in cand, vad frunzele cum se dau la o parte din calea mea, parca facandu-mi loc sa ajung mai repede la tine. Caramiziu, gri, verde, galben, rosu, o gramada ce culori, ca intr-o simfonie de curcubee. Ajung la locul intalnirii noastre si nu te gasesc.
Imi trece prin minte odiosul gand ca nu ai mai veni. Tremur si nu stiu daca de frig sau de frica. Ma imbratisez sa ma incalzesc, dar in zadar. Cateva fire de praf imi ajung in ochi si mi-i acopar cu mainile. Lacrimez si mi-e imposibil sa ii tin deschisi. 
O mana ma trage cu forta spre pieptul facut scut, parca, pentru fata mea. Inspir adanc si stiu ca esti tu. Mirosul tau amestecat cu mirosul de tigara e inconfundabil. Il cunosc mai bine decat propriul miros. Imi umplu simturile cu tine. Mireasma ta imi patrunde adanc in fiecare por. Esti parte din mine. Te cuprind cu ambele maini si cu capul ingropat in umarul tau, raman asa, cu ochii inchisi, momente bune.
Sunt atat de fericita si, totusi, de ce e spinul asta aici, cu mine? Te strang in brate tare si vreau sa iti spun cat de mult insemni pentru mine, sa iti spun cum mi-ai schimbat viata si sufletul, gandirea si toate perceptiile, vreau sa strig lumii fericirea asta pe care o respir de cand ai intrat in viata mea, dar sunetele nu vor sa iasa printre buze.
Ma zbat, ma chinui sa deschid ochii, imi adun toate fortele si te strig. Cand in sfarsit numele tau se aude in jur, cand pleoapele reusesc sa se desprinda una de alta, ma trezesc ca sunt singura in patul imens, fara tine, fara fericirea aceea imensa, doar eu si acel spin…
Patul cu spini
