Ce urasc cel mai tare in viata asta? Asteptarea, bat-o vina! 
Asteptarea vine din rabdare, iar eu nu am fost inzestrata la nastere cu aceasta calitate. Cum spunea cineva mai destept decat mine “rabdarea e o virtute”, iar eu nu posed aceasta virtute.
Pentru mine asteptarea ajunge pana in pragul anxietatii. Mor de nervi cand stau in trafic cu orele, dau din picior cand trece mai mult de o jumatate de ora si eu nu am intrat la medicul la care aveam programare si tot asa.
Sa nu mai spun de asteptarea aceea ingrozitoare cand ti-e dor de cineva si tooot astepti sa te sune, sa iti scrie, sa faca ceva, sa dea un semn macar. Foarte rar astept pe cineva care intarzaie mai mult de o jumatate de ora, iar ca sa stau mai mult decat atat ar trebui sa fie cineva mai mult decat special.
Cred ca exceptand traficul si, sa spunem, si medicul unde nu prea ai ce face si incerc din rasputeri sa trec peste moment atat cat pot eu de usor, restul tine de respect, apreciere, afinitate si lista ar putea continua.
Nu ai cum sa nu iti pui intrebari de genul “de ce nu zice nimic?”, “o fi patit ceva?”, “am facut vreo tampenie atat de mare incat nici macar nu merit sa mi se spuna ce?” …
Da, intr-adevar urasc sa astept. Prefer sa fac ceva in acest sens decat sa staaaaauuu pana ma uita Dumnezeu. 🙂
