O lacrima se indragosti
De pielea fina,
De obrazul catifelat,
Si starui acolo,
Zi de zi, 
Pana a mai uitat
Sa alunece si amuti
In imbujorarea tandra
A insufletirii de copila.
Obrazul cald
O primea de fiecare data,
Ospitalier si deschis.
Se obisnuise cu ea
Si o gazduia
Pana devenea muta.
Daca se intampla ca intr-o zi
Sa intarzie
Se ingrijora
si parca nu mai avea putere
sa suporte soarele fara ea.
In timp, indragosteala
se tranforma in iubire,
obrazul astepta lacrima
sa inceapa acel tango
al sarutului,
al simtirii,
al fidelitatii,
cu aceeasi inflacarare.
… Tina Stana, 21.03.2017
