Nu avea stare. Pe cat de linistita era noaptea, pe atat de agitata ii era inima. Simtea ca ceva ii apasa sufletul. Se tot foia in asternuturile moi, parca ii era frig, parca ii era cald, insa toata aceasta stare de neliniste o irita si mai tare, ii fura somnul pe timpul noptii si zambetul in timpul zilei.
Nu mai suporta, se ridica din pat si cu talpile goale masura camera in lung si in lat. Parchetul scartiia sub greutatea corpului ei si parca ii sfredelea creierul la fiecare pas. Zgomotul era cu atat mai puternic cu cat linistea noptii era mai adanca. “Unu, doi, trei, patru, cinci”…se intorcea si o lua de la capat, in minte, “unu, doi, trei, patru, cinci”…
Nu intelegea ce e cu toata agitatia asta interioara. Astepta vesti de la el, vesti care nu mai soseau de cateva saptamani, se gandea la ce e mai rau, despicase firul nu in patru, ci in o mie, de o mie de ori. Ar fi vrut sa planga intruna, pana sufletul i s-ar fi curatat si, evident, s-ar fi usurat, dar nu putea. Nimic nu o mai asculta: nici inima, nici lacrimile, nici mintea. Avea senzatia ca e intr-un delir continuu, ca inima ii e legata fedeles si ca se sufoca. 
I se facu cald, desi avea pe ea doar o rochita subtire ca aripa unui fluture. Isi stranse parul intr-un coc in varful capului si deschise larg fereastra. Inspira si expira de cateva ori. Parca se mai linisti putin. In intunericul adanc, trilul pasarilor se auzea in surdina, semn ca zorii zilei erau foarte aproape.
Se aseza la birou, deschise laptopul, intra in casuta de e-mail si apasa butonul “compose”. Voia sa ii scrie rauri de cuvinte, sa-l certe si sa-l alinte in aceeasi masura, sa-i spuna cata nevoie avea de sfaturile lui, de echilibrul lui, sa-l cheme la ea, sa-i vada ochii iar si zambetul care-i era atat de drag. Atunci, realiza subit, ca nu ii stia nici macar adresa de e-mail. Inchise laptopul si isi lasa capul pe birou.
Pentru prima data, dupa atatea zile de zbateri, lacrimile ii siroiau pe fata fara incetare. Plangea infundat, cu toata forta, intr-o incercare disperata de a-si elibera sufletul de durerea aceea atat de apasatoare.
Daca preferati varianta audio, apasati PLAY :
