Am plecat la mare cu gandul de a gasi o plaja cat mai salbatica, putin populata, daca s-ar fi putut deloc, in ideea de a asculta valurile, de a-mi putea expune pielea alba de corporatist luminat de neon si mai putin de soare, fara sa imi fie jena si, mai ales, sa ma desprind un pic de agitatia zilnica, sa imi golesc mintea de toate, sa imi umplu sufletul cu soare, oameni calzi si zambete de copii. 
Asadar, iata doar cateva din placerile si neplacerile acestor zile:
Plaja, oarecum salbatica din zona Agigea – Golful Pescarilor, era si plina de alge ce formau un dublu covor, maro dedesubt, verde deasupra. Sa va mai spun de miros? Nu mai are sens, sigur vi-l imaginati.
Pe de alta parte, plaja Modern reabilitata cu bani europeni, marea din dreptul ei si implicit Portul Turistic Tomis mi-au parut destul de curate si, ce e mai important, nu mai exista muzica bumti-bumti sau sloganuri de tipul “Nu dati banii pe prostii, luati banane la copii!”.
Cat am fost la plaja, am incercat sa fac abstractie de lumea din jur, iar cand nu eram in apa, incercam sa ma pierd in actiunea unei carti, tolanita pe sezlong. Dar, invariabil auzi si ce se intampla in jur, mai cu seama daca cea de la 10 m distanta tipa: “Georgiano, unde mi-e copilul? Mi-am pierdut copilul!”. Femeia cu pricina a fost linistita repede de o doamna aflata in imediata apropiere, care ii arata unde ii este copilul. Ce m-a frapat a fost faptul ca in drumul de intoarecere, cu copilul de mana fiind, nici macar nu s-a sinchisit sa ii multumeasca doamnei care, pana la urma, a pus capat rapid disperarii ei. Sa fim noi, romanii, niste nerecunoscatori, oare?
Ramanand in acelasi registru, intr-o alta zi, o doamna agitata, tot dadea telefoane, ba la sot, ba la prieteni, ba la colegi. Din sirul continuu de apeluri, imi dau seamna ca socrul facuse stop cardiac, iar soacra, in incercarea de a-l resuscita, i-a rupt doua coaste. Inteleg, asadar, ca femeia cu pricina isi iubeste sotul cu toata puterea ei (la propriu) si chiar face orice sa isi salveze barbatul. Si, iata, nu sunt doar vorbe in vant, acesta a supravietuit datorita ei.
Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Ma asteptam sa vizitez tot muzeul, sa vad vestigiile din neolitic, epoca bronzului, colonizarea greaca din mediul autohton, etc., insa surpriza, doamna de la intrare ne spune ca trebuie sa alegem intre doua expozitii: Aurul si argintul antic al Romaniei si Expozitia de gravura Rembrandt.
Muzeul de Arta Constanta Nu pot sa descriu in cuvinte starea sufleteasca pe care o aveam la iesirea din acest muzeu. Curat, ingrijit, fara pic de praf si cu un personal foarte amabil, muzeul gazduieste o seama de opere ale unor artisti, care nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare, amintesc doar pe: Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Ion Jalea, Theodor Aman, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady si, nu in ultimul rand, Gheorghe Petrascu, ale carui picturi voiam musai sa le vad, din motive subiective.
As putea sa tot scriu, insa nu as mai termina, cert este ca nu m-am plictisit. Plaja romaneasca a Marii Negre este un spectacol permanent. Romanii sunt niste personaje de-a dreptul pline de culoare. Asadar, ma opresc aici, nu inainte sa va recomand, sa urcati in turnul(minaretul) Marii Moschei din Piata Ovidiu. Dupa ce urcati cele 140 de trepte, de la o inaltime de aproximativ 45 de metri, Portul Tomis si o parte a orasului Constanta ofera o panorama ce iti taie respiratia.
