Stau singura pe banca in parc. Nu-mi pasa de lumea ce trece pe langa mine si isi face tot felul de scenarii. Cum poate in pragul noptii sa stea sigura pe o banca? Mi-e indiferent. Imi imbratisez gandurile. Lupta mea interioara ma arde ca o vapaie. Vreau sa sting focul acesta mistuitor, dar tu nu ma lasi. Ma vezi frumoasa si ma doresti numai atunci cand alcoolul iti dezmorteste simturile. Raman asa, ca intr-un tablou.
Nici macar nu mai pot clipi. Mi-e dor. Tresar la gandul ca nu te mai intorci. Imi aprind o tigara si trag din ea cu nesat. As vrea sa vii si sa ma intrebi: “ce-i?”. Inchid ochii si raman asa cateva momente. Mi-e fig si tremur usor. Calc tigara si ma ridic incet. Intorc capul si apari in fata mea din intunericul noptii. Nu-mi spui nimic, doar ne privim. Zambetul tau ma face sa uit de toti si de toate. Ma arunc in bratele tale si ramanem asa, nemiscati, absorbindu-ne, adulmecandu-ne.
Tablou
