A tot trecut timpul, am ajuns iar aproape de momentul in care trebuie sa suflu in lumanari si sa-mi pun o dorinta. Am facut asta de treizeci si “x” ori :). 
Asadar, mai fac un pas pe drumul asfaltat al vietii mele. Cum ma simt? Ma simt la fel de frumoasa ca la 25 de ani, cu aceleasi vise si aspiratii, optimista, in ciuda momentelor de inevitabila tristete. As vrea sa cred ca un pic mai inteleapta, dar unii cu siguranta m-ar contrazice :).
Nu obisnuiesc sa fac bilanturi, sa enumar plusurile si minusurile din viata mea, pentru ca nu ar avea sens. Ce e facut e bun facut si atat. Daca ar fi sa contabilizez, as iesi pe minus, oricum.
Trebuie, deci, sa imi pun o dorinta. In ultimii ani am avut una singura, aceeasi. Anul acesta o sa fie alta. Numai ca as vrea ca puterea acesteia sa fie atat de mare, incat sa se si indeplineasca. Stiu ca undeva in galaxia asta exista o stea a mea, care ma lumineaza si care o sa faca tot posibilul ca dorinta sa devina realitate.
Optimista, cum spuneam…
Make a wish
