Dupa o zi destul de obositoare, simt cum moleseala ma cuprinde incet-incet. Corpul ma doare, poate e si o usoara raceala, habar nu am, dar caldura patului e atat de placuta si de primitoare, incat nu m-as mai ridica in veci. As inchide ochii si as visa la o groaza de lucruri, dar nu, n-am sa fac asta. De altfel, simt o usoara dezamagire si nu imi pot da seama de ce. Caut in mine un raspuns si nu-l gasesc. Ma pierd in ganduri, ma pierd printre randuri. Poate doar noaptea e de vina, noaptea si oboseala, nu stiu. Nu-mi place starea asta. Cred ca varianta cu inchis ochii nu e rea pana la urma. Daca nu visez, macar adorm. Poate se risipeste in noapte si maine o sa-mi mai treaca sau poate chiar o sa stiu de ce simt dezamagirea asta stupida.
Libertatea gândului, poeme, povești