Pentru ca tot e 15 iunie, mi s-a parut potrivit sa marchez aceasta zi cu un fragment din nuvela “Cezara”. Mie imi place, este una din scrisorile Cezarei catre Ieronim.
“Cezara către Ieronim
Iartă dac-o femeie îţi spune că te iubeşte. O femeie frumoasă şi tânără, căci ştiu că sunt frumoasă. Dar ştiu eu… tu eşti atât de mândru, ştii a privi atât de rece…Ah! cum aş topi gheaţa ochilor tăi cu gura mea — iubite! De ce să mai îmbrac amorul cu vălul ruşinii… când te iubesc, când aş primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colţ al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul tău. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? Tu crezi că sunt o neruşinată, o rea, o femeie de defăimat: dar cugetă un lucru, că aş fi un miel, că n-aş vorbi un cuvânt, că aş tăcea privindu-te, dacă m-ai iubi şi tu pe mine. Ştiu eu cum e inima ta? Pot eu şti? Vin de-mi spune cum este… Ce se petrece în acea cămăruţă unde-aş vrea să locuiesc eu… numai eu. Şi ştii tu cum mă cheamă?…” M. Eminescu 
