Putini oameni știu câte lacrimi s-au ascuns in spatele unui zambet larg, oferit din toată inima.
Putini oameni știu cât am luptat, sa îmi pot regasi speranța pierdută.
Putini oameni știu de câte ori mi-au fost inselate asteptarile, dar cu toate astea am trecut mai departe, datorită unor sentimente primordiale.
Puțini oameni știu câte vise mi-am risipit, pentru că nu am luptat pentru ele.
Putini oameni știu cât a contat pentru mine sa pot face si câțiva pași.
M-am saturat sa astept o raza de soare.
M-am saturat sa fiu prieten doar atunci cand pot fi de folos.
M-am saturat de egoisti, care se cred atotcunoscatori, detinatorii adevărului suprem.
M-am saturat, m-am saturat…. Gata…
E timpul sa pun punct la tot si sa o iau de la inceput.
E timpul sa îmi realeg prietenii.
E timpul sa iert, sa uit si sa las întrebările retorice așa cum sunt, sa nu le mai caut răspunsuri inexistente.
E timpul sa îmi schimb atitudinea.
E timpul sa nu mai astept ca alții sa devină ce îmi doresc, cand știu ca nu se va întâmpla asta niciodată.
E timpul sa elimin din viața mea, tot ce mă raneste.
E timpul sa las sperantele sa vina singure, fără sa mai lupt pentru ele.
E timpul sa infloresc si sa las sa iasa la lumina, toata frumusetea mea.
E timpul meu.
Libertatea gândului, poeme, povești