Astazi s-au implinit 123 de ani de la moartea lui Eminescu. Initial am vrut sa spun cine este, pentru ca nu prea am mai auzit sau citit in media despre el sau despre vreo opera a sa, insa mi s-a parut stupid. Nu vreau sa cred ca nu mai stim cine este Mihai Eminescu.
Mai jos, poezia la care ma intorceam pe vremuri, de cate ori eram deceptionata (bine ca nu s-a intamplat des :)…)
Iubind în taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfarsit durerii… vin’ la sanu-mi.
… Mihai Eminescu
