E posibil sa nu-l fi intalnit din prima, e posibil chiar sa nu-l fi intalnit vreodata, dar in acelasi timp, e posibil sa fie chiar langa noi.
Povestea ei, a Ioanei, e povestea tuturor fetelor de liceu. Il vede, il place si il vrea langa ea. E frumos, la prima vedere. Dar apoi, ii descopera sufletul, inteligenta, trairile. Gandesc la fel, simt la fel, traiesc la fel. Sunt suflete pereche. Crede ca e binecuvantata.
Dar oare se iubesc la fel? Din pacate, Ioana idealizeaza tot, caci asa sunt fetele de liceu. Ea crede ca sunt suflete pereche, dar el? Cum in orice relatie unul iubeste mai mult, iar celalalt mai putin, asa e si in relatia lor. El, sufletul ei pereche, renunta usor. Uita de versurile scrise unul altuia, uita de cuvintele frumoase, de promisiuni, de planuri, uita frumusetea si veselia ei. Ajung sa stranga din dinti, atunci cand se intalnesc. Isi doresc sa nu ne mai vada. Astfel, Ioana renunta la sufletul ei pereche. Il lasa sa plece pe drumul lui. Nu lupta pentru el, caci stie ca e o lupta pierduta. Sufera in tacere si stie ca timpul le rezolva pe toate. Mai tarziu se regasesc. Vietile lor sunt altele. Sufletul ei nu si-a gasit linistea. Dar oare sufletul lui? Erau, oare, suflete pereche?
Libertatea gândului, poeme, povești