Mi-am propus sa visez. Sa visez mult si des. Regasirea cu un fost coleg, m-a facut sa imi doresc asta. Cu ceva timp in urma o faceam si mi-am zis acum…de ce nu? Atat timp cat nu fac rau nimanui, nu am de ce sa nu o fac. Iar mie, sigur nu o sa imi fac rau, caci trebuie sa o iau de la inceput. Trebuie sa invat iar cum sa visez. Uitasem. Stiti la ce visez acum? Visez la o zi calda, sa stau pe o banca, sub un tei inflorit si sa citesc o carte. L-as reciti pe Eliade. Da, asta as face. As lua o carte, oricare. Ba nu, am totusi o preferinta. As lua Memoriile si le-as reciti. Stiti, serile acelea frumoase de primavara tarzie, de iunie, cand ziua e destul de lunga, soarele apune rosiatic si aerul e parfumat de mirosul teilor si e caldut? Cand vintul adie usor, parca mangaindu-ne obrajii? Pentru mine, asta inseamna raiul pe pamant. Visez la prea mult? Probabil…Va invit, totusi, sa visati si sa va treziti apoi zambind, asa cum zambesc eu acum, uitand de toate grijile de azi si de problemele de maine…
