Nicio lacrima, nimic,
Mi-e sufletul atat de mic
si trist si sec.
Iara tu pleci
si poate nici n-ai sa-ntelegi,
de ce-ai plecat si n-ai ramas.
Asa ai vrut, caci n-ai putut
sa speri, sa vrei si sa doresti.
Iar eu raman, la fel mereu
Asa cum stii, cum sunt doar eu.
Eram a ta? Erai al meu?
O sa ma intreb mereu
Si niciodata n-am sa stiu,
Caci tu nu stii si mai tarziu
cand vii, iar pleci.
si nu mai vreau
sa-i dau
durerea
sufletului meu…
…Tina Stana
