Cred ca intrebarea asta ne-am pus-o fiecare dintre noi, la un moment dat in viata noastra. Eu nu stiu sa raspund la intrebare. Cand am inceput sa muncesc, am vrut sa fac asta pentru ca asa trebuia, asa era normal, imi placea. Acum motivele pentru care muncesc sunt: ratele la casa, la masina si restul cheltuielilor care nu sunt chiar putine. Deci, muncesc sa traiesc sau invers? Sunt plecata aproape 12 ore de acasa. In cursul saptamanii nu prea mai am timp si de altele. Intre job, copil si casa, mai am timp si de mine si de sufletul meu? Nu. Habar n-am pe unde mi-e sufletul si ce imi mai doresc pentru mine, exclusiv pentru mine. Adica sa nu trebuiasca sa ma gandesc intai la cei din jur, la ce spun sau la ce-si doresc, urmand ca eu, fiinta sociala :), sa ma adaptez si sa accept realitatea.
Am sentimentul, uneori, ca nici nu mai stiu sa visez. Cu ani in urma asta nu era o problema, aveam timp pentru mine, scriam poezii, stateam uneori pe malul apei si ascultam “linistea”.
Probabil ca dorinta de a trece la un alt nivel m-a facut sa uit sau sa las deoparte “sufletul” si “linistea”. Asadar, munca pentru trai sau invers? Tot nu stiu :)…
Libertatea gândului, poeme, povești
