Zilele trecute am recitit cartea lui Drumes. Prima data am citit-o cu multi ani in urma, in adolescenta. Probabil, ca multi altii. Acum, dupa ani buni, am simtit altfel povestea de dragoste dintre Aimee si Dor. Cu alti ochi. Si nu e prima data cand mi se intampla acest lucru. Traim diferit povestile, in diferite etape din viata noastra.
E o poveste de viata, complexa, o poveste de dragoste, dramatica, spusa in cele mai mici amanunte. Dragostea lor trece de la extaz la agonie, de la invitatia la vals, la scrisorile pasionale pana la orgoliile ranite. Sentimente traite cu o viteza ametitoare, asa cum se simt ele, cand iubesti pentru prima data, cu teama permanenta ca unul din parteneri iubeste mai putin decat celalalt: ” de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama”
O carte frumoasa, scrisa frumos. E o carte ideala pentru o dupa-amiaza linistita.
