Zapada pe alei in parc, zapada scartiiand sub apasarea bocancilor, zapada sub forma stelelor cernute de nori, zapada dantelata pe ferestrele noastre, zapada e cuvantul ce sta pe buzele tuturor.
Iarna, artista desavarsita a anotimpurilor, ne orbeste cu albul ei, ne fascineaza cu picturile realiste si cu linistea.
Cand vorbesc despre iarna, toata fericirea copilariei mele se comaseaza in trei amintiri tablou.
Pentru mine, iarna inseamna bulgarit pe stradutele unui orasel de provincie, foarte aproape ca aspect cu ulitele unui sat oarecare de la noi. Iarna inseamna, in egala masura, sanius si obraji rumeniti de ger, manusi ude si nari ce se lipesc de la frig. Acesta e primul tablou, si-l numesc Tabloul veseliei.
De asemenea, iarna inseamna turte cu nuca, inmuiate in sirop in Ajun de Craciun, cand seara porneam la colindat, din casa in casa, toti copiii, anuntand vestea cea mare, a nasterii lui Isus. Acest al doilea tablou se numeste Tabloul traditiilor.
Si, nu in ultimul rand, cel de-al treilea tablou din sufletul meu este unul static. Imaginati-va acel moment al zilei, aproape de inserat, cand fiecare familie intra in casa si sta in jurul unei sobe, la caldura, la un ceai cald sau un vin fiert si isi povesteste ziua ce tocmai se incheie. Apoi, imaginea este completata de un peisaj simplu, case acoperite de zapada, firicelul de fum ce iese din cosurile acestora, dar mai ales linistea care domneste peste tot. Poate doar, din cand in cand, cate un caine suparat mai latra. In rest doar alb si liniste. Acest ultim tablou se numeste simplu Tablou de iarna.
As fi vrut ca in copilaria mea sa imortalizez macar unul dintre aceste tablouri, dar nu am facut-o. Cu toate acestea, ele vor exista in inima mea pentru totdeauna.
Mai jos, am ales cateva fotografii cu iarna in rolul principal, exemplificand in acest mod, daca mai era nevoie, frumusetea de necontestat a naturii in acest anotimp.
sursa foto: pinterest.com
