Cand sufletul alege dupa suflet si nu dupa chip

Cred ca despre prietenii sau legaturile dintre doua suflete s-au scris rauri de cuvinte. Nu stiu ce as mai putea spune eu din ce nu s-a spus sau scris deja.

De-a lungul vietii, am trait conexiuni extraordinare cu oameni nemaipomeniti, dar cu care abia daca mai schimb doua cuvinte si acelea de complezenta. Cred ca astfel de prietenii asa au fost sa fie. Sa se stinga, sa se consume si apoi sufletele noastre sa treaca la un alt nivel, pentru ca nu mai au ce invata unele de la altele, nu mai vibreaza in acelasi ritm, nu mai au motive sa se sustina. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt mai putin importante, ele au contribuit la dezvoltarea noastra ca oameni, ne-au ajutat sa crestem, sa inflorim, doar ca trecem, treptat, intr-o etapa a vietii cand avem nevoie de altceva.
Insa, astazi, vreau sa vorbesc putin despre miracolul sufletelor care se indragesc si se completeaza unul pe altul. Sunt sufletele care ard impreuna pentru totdeauna oriunde ar fi in lumea asta, suflete care si daca se reintalnesc dupa ani de zile simt exact la fel, ba poate mai mult si mai suav, suflete care in ciuda faptului ca nu se vad, tanjesc dupa imbratisari, fie ele doar gandite si stiu asta fara sa rosteasca vreun cuvant, iar atunci cand o fac fiecare cuvant spus este un balsam, o mangaiere dulce si minunata. Astfel de suflete invata impreuna, in ciuda piedicilor, a propriilor greseli, se iarta, invata sa se iubeasca frumos.

Pentru sufletele astea conteaza doar esenta tuturor lucrurilor, esenta gandirii, esenta lor, pana la urma, nu si chipul.

Aceste legaturi sunt rare si se intampla numai o data in viata, iar atunci cand exista raman pentru totdeauna.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.