Pustietate

Am intins mana si te-am gasit.
Erai acelasi, asa cum te-am lasat,
Si tandru, si tacut, exact ce am iubit
mai mult, in seara-n care nici ca ti-a pasat,
de plang sau rad. Ma-ntreb mereu,
tie chiar nu ti-o fi greu,
sa stii ca inima mi-e rupta-n zece
bucati si nici ca imi mai trece.

Te-ntreb acum pe tine, calator pierdut: passion
De sanii plini, de buze sangerii,
de ochii calzi, de paru-mi lung crescut,
chiar nu ti-e dor deloc, ca inapoi sa vii?

Si iarasi intind mana spre tine, caci vreau sa te ating,
Dar vidul ma loveste cu pumnii mari si grei
In fata plansa si-n gandul meu nauc,
Pierdut intr-o taverna in care vrei sa bei.

In fiecare zi te caut, suflete drag,
Si ochi, si buze, si coapse, toate vor,
Din zori si pana-n noapte, sa imi apari in prag
In brate sa ma iei, sa nu mai stiu de dor.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.