Am fost acasa, la mama, pentru vreo doua zile. De cate ori merg la Tecuci retraiesc un pic din trecutul meu si ma reintalnesc, atat cat se poate, cu radacinile mele. Cel mai important lucru, pe care il fac de fiecare data cand ajung acolo, este sa merg la mormantul bunicului meu. Aprind o lumanare, ii pun flori albe la capatai si imi gasesc linistea langa el.
Am trait in Bucuresti tot atatia ani cat am trait in Tecuci. Acolo, am trait primele pasiuni, am legat primele prietenii si mai ales, am invatat ce inseamna sa ai principii. Acolo, m-am format ca om si, cred eu, am fost foarte fericita. 
Aici, am fost pe punctul de a-mi incalca principiile, am legat, adevarat, dar am si rupt prietenii, m-am indragostit si am trait pasiuni mult mai intense. Dar, spre deosebire de Tecuci, aici am suferit cum nu credeam ca o sa sufar vreodata, am trait momente de disperare ca aproape imi venea sa strig ca sa pot scapa de durere. Nu regret nimic din ce am trait. Toate alegerile mele au fost facute in contextul in care ma aflam si, in momentul acela, erau ceea ce englezii spun: “the right thing to do”.
Indiferent cate s-au intamplat, acolo sau aici, cele 3 P-uri sunt constante ale existentei mele si cred ca sufletul nu mi-ar fi usor fara ele. Cele 3 sunt interdependente.
Acum, viata mea este aici.
