Nu știu de ce, simt nevoia unei justificări, când vine vorba despre cărțulia numită Întâlnirea. Am scris-o de-a lungul câtorva luni de zile, cred ca multe, nu știu exact si mai mult la incurajarea unei prietene. Nu pretind ca as fi vreo scriitoare. Eu sunt asa cum sunt, sincera, directa, prea putin diplomata, dar niciodata nu ma cred a fi altceva decat ceea ce sunt in realitate. De felul meu, scriu poezii de dragoste si o fac de cațiva ani. 
Poate ar fi trebuit sa public poeziile si nu povestea Andei, habar nu am. Pentru mine scrisul e un refugiu. Un refugiu al sufletului meu trist, de cele mai multe ori. Pentru că am niste probleme de sănătate, care ma forțeaza sa stau in pat, îmi petrec mult timp la laptop și atunci decat sa plang sau sa ma plang, prefer sa îmi las imaginația sa o ia la sănătoasa. Așa am scris Întâlnirea. Apoi, m-am gândit că poate ar fi potrivită ca poveste de buzunar. Asta si e, o carte de buzunar, simpla, usor de citit. De altfel, prietenii au citit-o in tramvai sau in metrou.
Cartea se mai gaseste inca pe elefant.ro si pe librarie.net.
