Mai sunt doar 2 zile pana la sfarsitul anului. Anul asta nu m-am pregatit in niciun fel, din lipsa de chef si din lipsa de energie. O raceala m-a dat peste cap, dar nu doar ea. Astazi, m-am trezit dimineata si am deschis geamul larg la dormitor. Aveam nevoie de aer. Imbracata intr-un tricou, am stat asa, imbratisandu-ma, in fata geamului, cateva minute. In mod normal ar fi trebuit sa vad parcul pana in partea cealalta, insa astazi, ca de altfel in 
ultimele zile, ceata groasa ma impiedica. E o liniste apasatoare. Nu misca nimic. Doar un graur se aude undeva in departare. Linistea asta de cele mai multe ori ma face fericita, astazi nu. Astazi o melancolie ma inconjoara. Poate e de la peisajul asta care numai a sarbatori nu seamana. Poate daca ar fi existat macar un pic de zapada…
Inchid geamul si raman cu fruntea lipita de el. Gandul ma duce la copilaria mea frumoasa, cand zapada era pana la genunchi si stateam la sanius sau doar pe strazi pana cand se innopta si mamaita ma chema in casa, la caldura. Cu obrajii rumeni si mainile si picioarele aproape degerate de frig, eram ataaat de fericita.
Zambesc nostalgic si trag draperia.
Un an cu multe bucurii va doresc!
