Da! Asta sunt eu! Dintotdeauna s-a spus ca omul invata din propriile greseli. Ei bine, eu nu. Fac aceleasi si aceleasi greseli. Le repet de fiecare data cand ma aflu in aceeasi situatie. Ironic, nu? Culmea e ca stiu ce fac, sunt constienta ca am fost exact in aceeasi situatie si stiu ce ar trebui sa fac. Dar eu nu si nu, repet greseala precedenta. 
Mi-e ciuda pe mine, ca desi stiu, aleg sa decid, din nou, cu inima si nu cu ratiunea. Intuiesc ce se va intampla in ambele situatii si aleg cu inima, gresit evident. Si ma intreb acum, de ce fac asa, desi stiu ca nu-i bine? Am gasit raspunsul foarte repede, pentru ca il aveam acolo mereu, langa intuitie, langa ratiune. Pentru ca, de fiecare data am sperat si inca mai sper ca inima mea nu se inseala. Prostii. Se inseala si se inseala amarnic. Lucrul acesta ma innebuneste, dar ce sa fac? Asta-s eu: o pierduta iremediabil…
