Daca tot linistea din casa imi permite la ora asta, m-am asezat linistita la laptopul meu sa mai scriu. Ascultand muzica, mi-au venit in cap o multitudine de flashback-uri, cum zic americanii :). Nu vreau sa fac un bilant de sfarsit de “ceva”, nu stiu, de orice, pur si simplu sunt niste ganduri izvorate in linistea serii. 
In mai putin de o luna implinesc trezeci si X de ani :D… Imi spunea cineva, un barbat evident :D, ca o femeie aflata in mijlocul anilor 30 este in floarea existentei sale. Pana acum nu m-am gandit la asta, dar cred ca avea dreptate. Am trait de toate, de la saracia studenteasca pana la implinirea materiala, de la suferinta la iubire si toate etapele intermediare acestor stari, spirituale sau materiale. Daca ar trebui sa o iau de la inceput cred ca as actiona la fel, nu stiu daca as schimba ceva sau …ba da…as incerca sa am mai multa grija de mine. Prea tarziu am invatat ca si egoismul este benefic si ca nu altruismul ar trebui sa ne conduca in viata. Atat. Am fost fericita mereu sau poate ca am invatat de-a lungul vietii ca fericirea mea consta in mici bucurii. Ca si atunci cand credeam ca nu mai pot, am gasit forta sa merg mai departe, bucurandu-ma apoi chiar si de pasii mici cu care inaintam. Nimic din ce am trait nu se compara cu fericirea pe care ti-o da un copil. Indiferent ce fel de zi am avut la serviciu, cati am sau m-au suparat, cand ne vedem seara si ii vad ochii mari si senini, dispare tot: si oboseala si stare de rau si nervi. Chiar daca seara o iau de la capat, poate cu teme, poate cu o tabla a inmultirii, imbratisarea de “noapte buna” imi reda zambetul si linistea interioara. Copilul meu e fericirea mea, e aerul meu.
Ultimii ani, cred ca sunt deja 3, au fost un pic mai grei, mai am cativa pana la 40 si intentionez sa ii traiesc mai bine, mai plin, cu acelasi entuziasm si optimism, dar si cu mai mult curaj :).
Atat…noapte buna!
