Nu stiu cine a zis: “Life isn’t about waiting for the storm to pass, it’s about learning to dance in the rain.”, dar mare dreptate a avut!! 🙂
Invat sau macar imi dau silinta sa invat sa dansez, in ploaie, zi de zi. Incerc sa invat sa dansez cu ploaia chiar si atunci cand cade furioasa peste mine. Dansez cu usurinta atunci cand ploua frumos si placut, insa sunt zile cand trebuie sa imi adun toate fortele sa pot face fata furiei ei. Cand e atat de furioasa, dansez chiar daca lacrimile imi siroiesc pe obraji. E adevarat ca uneori m-as ascude intr-un ungher, m-as ghemui, mi-as acoperi capul si as astepta sa treaca, dar dorinta de a mai vedea si soarele nu ma lasa si atunci o accept asa cum pica, placuta sau furioasa. Nu stiu si nici nu ma intereseaza sa stiu, daca e o calitate sau un defect, sa poti sa dansezi in ploaie. Desi in ultimii ani tot o fac, nu incetez sa sper ca vor veni si ani cand nu o sa mai am nevoie de atat de multa forta interioara, pentru aceste dansuri si ca deasupra mea se deschide un cer clar, albastru si senin…
