Aeroportul Fiumicino din Roma nu e doar o poartă spre lume, ci și o scenă vibrantă unde poveștile se scriu, se trăiesc și, în cazul meu, se inventează. Așteptam avionul, obosită dar cu ochii larg deschiși la oamenii care treceau pe lângă mine — unii grăbiți, alții visători, fiecare cu bagaje reale și, poate, câteva metaforice. Și, cum altfel să treacă timpul, dacă nu inventând vieți pentru străini?
⸻
🧳 1. Seniorii veseli: All-inclusive & pastile digestive
Primii care mi-au atras atenția au fost un grup de domni și doamne, toți trecuți bine de pensie, dar cu o energie contagioasă. Chicoteau, schimbau glume și păreau că se cunosc de-o viață — genul acela de prieteni care au trecut prin toate împreună: nunți, botezuri, reumatism.
Mi i-am imaginat aterizând direct într-un resort all-inclusive din Grecia sau Spania, cu brățări colorate la încheieturi și băuturi cu umbreluțe. În prima seară, îi văd cum “rup” ringul de dans pe un remix de ABBA, cu berile deja desfăcute și povești vechi reluate printre pași de sirtaki.
A doua zi, însă, energia scade. Unul întreabă dacă cineva are pastile de stomac. Altul își caută antiinflamatorul pentru genunchi. Grupul se reconfigurează în jurul unei conversații despre farmacii deschise non-stop. Dar hei, încă zâmbesc. Și ce dacă dansează o seară și se recuperează două? Asta înseamnă să trăiești cu stil!
⸻
🇮🇹 2. Italienii tineri și (prea) vorbăreți: destinație Ibiza, dramă garantată
Apoi, un grup de italieni zgomotoși și gesticulanți. Tineri, frumoși și îmbrăcați lejer, cu o siguranță de sine care se simte de la 10 metri. Se vede că merg la petrecere — probabil o escapadă de burlaci la Ibiza, că doar acolo se duc la final de libertate.
Dar ce m-a intrigat a fost că, la un moment dat, unul dintre ei s-a retras ușor de grup, cu telefonul lipit de ureche. Nu era soția, sunt sigură. Poate nici logodnica. Era… amanta. Tonul lui s-a înmuiat brusc, vocea i-a coborât, ca și cum încerca să își amintească un adevăr alternativ.
— „Am zis că sunt la o conferință, amore…”
Mda, o conferință cu shoturi de tequila și dans pe bar.
Îl privesc cum se întoarce la grup, zâmbește larg, dar are acea ușoară grimasă care spune: „Mă costă mai mult telefonul ăsta decât toate petrecerile la un loc.”
⸻
👠 3. Sugar talk: doamna sofisticată și tânărul „interesat”
În alt colț al sălii de așteptare, o doamnă elegantă, undeva la 50+, discuta cu un tânăr de vreo 25-30 de ani. Vorbea cu pasiune, gesticulând cu rafinament, ca și cum povestea o operă din viața ei, nu doar o anecdotă. El — perfect aranjat, atent, înclinând ușor capul, aprobând din priviri.
Dar ochii lui erau… puțin prea lucizi. Nu păreau fascinați, ci calculați. Nu o judec, desigur. Fiecare vrea ce-i trebuie: ea poate voia companie, el poate voia upgrade la business class. Într-un final, toată lumea călătorește cu un scop.
„Sugar mami meets airport lounge” — o poveste modernă, netedă ca o piele îngrijită cu cremă scumpă și parfum discret.
⸻
💻 4. Domnul cu sacou și cuvinte grele
Una dintre puținele povești reale din ziua aceea a fost chiar lângă mine. Un domn bine, pe la 60 de ani, cu sacou elegant și o prezență calmă, s-a așezat lângă mine. Și-a deschis laptopul și a început să tasteze. Cu coada ochiului am văzut file de text, probabil articole. Intra pe site-urile La Repubblica și Corriere della Sera. Un jurnalist? Un editorialist? Poate un om cu opinii care contează.
Liniștea lui avea greutate. Într-o mare de haos, el era o insulă de reflecție. N-am îndrăznit să-l întreb nimic. L-am lăsat să scrie. Poate tocmai scria despre noi — cei care-l înconjuram, fără să știm că devenim, fără voie, subiecte.
⸻
👰♀️ 5. Team Bride și voalul printre porți
Cea mai vizibilă (și veselă) apariție a fost un grup de fete, în sandale comode, cu pahare de cafea și ochi încă adormiți, dar cu o energie molipsitoare. Una dintre ele avea un voal alb prins pe cap, iar restul purtau eșarfe roz pudrat cu inscripția „Team Bride”. Un adevărat ciorchine de entuziasm feminin, râsete și „Unde e boardingul?!”, în același timp.
Era clar: o escapadă de neuitat — probabil într-un oraș cald, cu cocktailuri colorate și o listă lungă de interdicții morale „suspendate” pentru un weekend. Erau fericite, gălăgioase și imprevizibile. Și pentru câteva secunde, tot aeroportul a zâmbit cu ele.
⸻
✈️ Final de pistă
Aeroporturile sunt fascinante. Nu doar pentru că ne duc departe, ci pentru că aduc atât de multe povești împreună, chiar și pentru câteva minute. Unele sunt reale, altele inventate. Dar toate — absolut delicioase.
Până la urmă, poate nici nu a contat unde am zburat eu. Călătoria mea preferată a fost printre scaunele din Fiumicino.
⸻
Tu ce povești ai văzut într-un aeroport? Le-ai inventat sau… le-ai trăit? ✈️
sursa foto: adr.it
