Sacii gandurilor

Imi car gandurile ca pe niste saci,

ce imi apasa umerii obositi

de-atata amar, de-atata dor.

Si urc pe culmea muntelui

aproape tarandu-ma

si vreau sa te strig…

dar numele tau abia daca paraseste gura mea,

nu vrea sa iasa din mine.

Ajung in varful muntelui

si arunc sacii gandurilor

in haul ce il cuprind cu privirea.

Intind mainile si as vrea sa zbor,

pentru o clipa sunt doar o pana

dintr-o aripa de pasare.

Apoi te strig iar, din ce in ce mai tare,

Sunetele sunt mai clare

ca un izvor ce susura-n stanca.

Numele tau, purtat de aripile vantului,

se intoarce la mine prelung,

Si stau… doar stau in tacere,

trec peste mine o duzina de ierni,

mai geroase si mai aspre decât o sentinta la moarte,

si-mpietrita raman intr-o asteptare continua

purtandu-mi pe umeri aceeeasi saci.

…Tina Stana, 14 iulie 2020

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.