Am fost mereu de parere ca aspectul exterior nu este important, ca oamenii sunt unici, fiecare in felul lui, si ca nu trebuie judecati in functie de fizic, ci mai degraba de idei, actiuni, conceptii, cutume, etc. Cu toate acestea, intalnesc zilnic oameni care sunt de parere ca trebuie sa fii bine lucrat la sala, sa ai dimensiuni de fotomodel si sa fii imbracat cu branduri cat mai faimoase.
Spre norocul meu, am stiut intotdeauna cum sa pun o haina pe mine, mi-a placut sa fiu ingrijita si feminina. Sunt de parere ca putin rimel si ruj nu fac rau nimanui, dimpotriva. Insa, dimensiuni de fotomodel nu am avut niciodata. Sunt, ceea ce multi ar cataloga, o femeie cu forme. Am sani si solduri bine conturate, dar am avantajul inaltimii si al aspectului general sau de ansablu placut. Sunt o femeie ce mai atrage, inca, priviri. De altfel, nu am dus lipsa de asta niciodata.
Doar ca, in urma cu vreo 8 ani, viata mi-a dat o lectie foarte importanta. Am renuntat sa imi mai pese de gura lumii, de cum ma vad altii sau cum ma percep. Am invatat sa ma accept asa cum sunt, doar ca asta a venit ceva mai tarziu, dupa ce am crezut ca viata mea se va fi rezumat la un dormitor, un laptop si multe lacrimi, sperante si rugaciuni. Prietenii s-au dat la o parte, rand pe rand, si am fost nevoita, din nou, sa accept ca lumea te vrea sanatos si … atat. In schimb am facut un lucru extraordinar: nu am renuntat la jobul meu. Asa cum puteam, aproape lesinata, incruntata, fara sa zambesc zile la rand, sprijinindu-ma de ziduri, am continuat sa vin la munca si sa imi fac treaba foarte bine. Pentru ca o perfectionista este o perfectionista, indiferent de starea fizica in care se afla, dupa parerea mea.
Si anii au trecut, m-am obisnuit cu multe, am acceptat multe, caci fiinta umana este cea ma adaptabila fiinta de pe pamant. Si, acum, cand nu mai sunt ca atunci, din cand in cand uit tot ce a fost si am senzatia ca inca imi pot intinde aripile larg si pot sa zbor deasupra lumii. Dar e doar o iluzie. La inceput de an, mi-am propus sa slabesc, sa nu mai am forme, sa fiu un model in ciuda anilor. Si m-am orientat catre o clinica de specialitate. Am facut teste, mi s-au dat regimuri, retete si m-am ambitionat sa imi iasa. Dar corpul meu a refuzat sa ma asculte. S-a revoltat. Iar medicul imi spunea ca nu e nimic, se intampla. Si dupa o luna si jumatate si 7-8 kg date jos, mi-am amintit anii din urma, lacrimile, suferinta. Acei ani in care aproape ca am fost cobai pentru medici si atunci am spus “stop”. Corpul meu stie mai bine decat mine.
Astazi, ma uit in oglinda si am puterea sa zambesc. Sunt tot o femeie cu forme, doar ca de data asta le accept fara sa ma uit in jur, fara sa imi pese de convenientele sociale care ne reamintesc in fiecare clipa ca sanatos inseamna slab, aproape anorexic.
Nu, sanatos inseamna sa poti sa zambesti cu inima, cu ochii, cu fiecare bucatica din tine! Sanatos mai inseamna sa poti sta in doua picioare si uneori chiar sa dansezi.
Sanatos inseamna sa traiesti din toate punctele de vedere!