Oricat de trista sau obosita as fi, oricate probleme as avea, astept Pastele cu multa nerabdare si cu multa emotie.
Asa am fost intotdeauna, si cand eram acasa la Tecuci, si de cand sunt in Bucuresti, de fapt, oriunde as fi.
Starea de emotie imi da si putere sa fac toate pregatirile. Sa imi aranjez casa, sa imi vopsesc ouale, sa imi gatesc drobul si alte cele … mai putin cozonacul. Spre dezamagirea mamaitei care ar fi vrut sa duc traditia familiei mai departe, adica sa ma trezesc cu noaptea-n cap, sa ma apuc sa framant aluatul de cozonac, sa-l bosolesc, mozolesc, trantesc, busesc, cu toate escurile in coada, ca intr-un final sa il las sa se odihneasca, cat are el nevoie, o ora, doua, pana creste mare cat o zi lunga de post. Nu, asta nu fac, cu tot regretul pentru dezamagirea creata. Stiu ca nicaieri nu se fac cozonaci ca la Tecuci, dar … asta e. 🙂
Astazi, pentru ca am terminat toate aceste pregatiri, am plecat in Herastrau, la targul numit „Traditii si flori de Sarbatori”. Cu soarele sus, zambindu-mi, cu as fi putut sa stau incruntata, ascunsa in casa?
Asa ca, putin inainte de pranz, mi-am facut de drum, cum se spune. M-am plimbat printre tarabe, mi-am cumparat caise-fursecuri date prin zahar, asa cum facea mamaita, am stat printre flori sau copaci infloriti, pe scurt am inspirat aerul proaspat al primaverii. Cred ca am mai spus ca imi place Bucurestiul in zilele de sarbatoare caci e mai gol, mai adormit, mai lenes si imi permite sa ii simt libertatea si frumusetea. Nu e cel mai frumos oras din Europa, cu siguranta, dar ajungi sa-l iubesti si sa ii vezi doar partile frumoase, sa lasi la o parte cladirile istorice nerestaurate, stazile pline de gropi, lipsa locurilor de parcare si ma opresc aici.
M-am bucurat de feeria senzoriala, mi-am curatat gandurile, am facut multe fotografii si cam atat.
Asadar, va doresc sa aveti un Paste linistit, cu mult soare, zambete sincere si inimi curate! Lumina Invierii sa va calauzeasca pasii pe un drum lin, presarat cu: sanatate, fericire si bucurii!
Hristos a Inviat!
