Despre memorie si uitare

Memoria si uitarea, doua procese psihice complexe cu care suntem inzestrati. Nu stiu care din cele doua e pedeapsa si care e remediu. Luandu-le separat as putea spune ca ambele sunt remedii, dar amandoua – niciodata.

Poti sa te simti binecuvantat daca esti inzestrat cu o memorie buna. Ai prilejul, bucuria, sa retraiesti din minunatiile trecutului, sa-ti amintesti zambete, maini impreunate, arome gustate sau simtite, asa, la modul abstract, sarutari si atingeri ce ti-au dat aripi sau te-au facut sa simti fluturi in stomac. Dar daca peste toate acestea adaugi uitare, atunci se anuleaza totul. Sa uiti ca ai iubit, ca ai atins, ca ai dorit cu toata fiinta ta pe cineva sau, mai mult decat atat, sa uiti complet pe acel cineva cred ca e cea mai mare pedeapsa atat pentru tine cat si pentru celalalt.

Pe de alta parte, luata separat, uitarea e remediu, daca vrei sa nu mai stii de trecut, sa nu iti mai amintesti, iar si iar, lucrurile care te-au ranit, care te-au facut sa suferi, pana intervine … memoria. 🙂 Un cuvant, o melodie, o privire, un gest, ceva, orice, iti starneste amintiri, iti trezeste memoria adormita de uitare.

Si iarasi traiesti…

Un cerc vicios din care nu poti iesi sau daca iesi, o faci doar pentru o perioada de timp si nu pentru eternitate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply