Un restart

De cateva zile bune, e primavara in toata puterea cuvantului in Bucuresti. In fiecare seara, ma plimb prin Parcul IOR si ma las inundata de multitudinea de arome, mirosuri si adieri de vant. O parte din copaci sunt infloriti si va puteti imagina cate culori ne bombardeaza privirea: roz, rosu, portocaliu, galben, verde, alb. Mirosul si toate aceste culori imi aduc aminte de primaverile de pe vremea cand eram acasa la mama. Am nostalgia acelor vremuri. Tot analizand, si tot intrebandu-ma de ce, am inteles ca, de fapt, mi-e dor de simplitatea acelei vieti, de oamenii care ma iubeau si pe care ii iubeam atunci si carora nu le pasa daca sunt mai grasa sau mai slaba, daca am sau nu o situatie materiala extraordinara. In afara familiei, mai tin legatura cu foarte putini oameni de atunci. Viata ne-a trimis in locuri opuse, ne-a dat de furca atat de mult incat abia daca ne mai spunem cate o urare de sarbatori. E adevarat ca am experimentat, am invatat multe si am evoluat. Toate experimentele ce ne-au facut sa radem sau sa plangem, parca ne-au mai inteleptit putin, insa, in acelasi timp, ne-au facut sa devenim complicati, sa uitam cat de simple pot fi lucrurile si sentimentele, ne-au incruntat expresiile fetei si as tot continua.
De cate ori trec printr-un moment mai dificil, incerc sa ma izolez de restul lumii, sa imi pun gandurile in ordine si sa imi fac putina curatenie in suflet prin plimbari lungi, fara prea multe cuvinte, golindu-mi mintea ca intr-o meditatie yoghina, concentrandu-ma numai pe zgomotul si mirosul naturii. Cateodata imi iese, cateodata nu.
Aseara, ma uitam la oamenii care treceau pe langa mine, galagiosi, grabiti, agitati. Unii se mai opreau, din cand in cand, pentru o poza sau sa cumpere cate o inghetata sau un porumb copt, insa toti voiau sa se bucure de primavara, de soare, asa cum puteau, asa cum stiau ei cel mai bine. Un noian de biciclete, trotinete, rollere, skateboarduri, smartphone-uri isi cautau locul in imaginile perfecte ale naturii, pictata parca de Grigorescu. Ce ciudata alaturare! Oare cum ar fi incadrat pictorul toate acestea printre florile de cires sau de corcodus?
Incerc in aceste zile, atat cat pot, sa-ti trag forta, energia din tot ce e curat, pur si frumos in jurul meu, incerc, la fel cum face si natura in zilele de primavara, sa ma reinnoiesc, sa-mi alung toate nuantele de gri si sa redevin plina de culoare. 🙂

Daca preferati varianta audio, apasati PLAY:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply