Abisul

Pasesc incet pe colturi de stanca,
Cu talpile goale simt piatra rece
si ascutita de temeri si dor,
si gandurile nu-mi dau pace inca,
te vad dincolo si intre noi apa trece,
iar respiratia ti-o aud usor.

Abisul asta, vremelnic, dar trist,
ne separa si ne uneste la fel,
si nu mai stim de e noapte sau zi.
Iubitule, esti cel mai bun artist,
cand masca ti-o pui si ca-ntr-un carusel,
te-nvarti si zambesti, si-ncerci sa te-ascunzi.

O porti astazi demn cum numai tu poti,
Insa eu stiu ca-ntr-o zi fara sot,
cand te voi atinge, usor, pe obraz,
toata asteptarea devine extaz.

Stam amandoi si ne fixam privirea,
asa, de departe, tu acolo, eu aici
si vrem cu ardoare ca dezamagirea,
sa ramana-n abisuri si-n ganduri adanci.

… Tina Stana, 15.02.2017. sursa foto: barber.org.uk; pictura de Gustave Courbet

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply