Prea fara tine

Erau nori, multi nori, buze
Cand ai intrat incet,
in pielea mea,
rece si infrigurata,
de atata singuratate.

Cu ochii tai, cu mana ta,
i-ai impins incet-incet,
departe
in zari
neaflate,
si atunci soarele
a intrat impreuna cu tine
in inima mea.

A zambit. Mult.
Ea, inima, bleaga.
A crezut ca si-a gasit raza,
Care s-o incalzeasca,
Sa-i lumineze drumul,
Zi de zi.

Sufletu-mi nisipos
L-ai aruncat in flacari
l-ai framantat cum ai vrut
si, in cele din urma,
l-ai transformat
intr-o pasare de sticla.

Cat s-a inselat!
Ea, inima, saracuta,
Caci, ca sa transformi nisipul in sticla
Aveai nevoie de
Umbra rece,
De nori si ape tulburi.
Si te-ai dus,
Cu soare, cu tot.

Astazi, sunt mai frumoasa,
Dar in zadar,
Caci, ma tot invart,
Alerg,
Strig,
Ratacesc intr-un labirint,
Prea intunecat,
Prea umed,
Prea trist,
Prea fara tine…

… Tina Stana, 21 august 2016

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply