Mi-ai spus soptit, cum adie vantul vara,
Ca nu exista in lumea asta toata 
femeie ca mine, suava, cu buze de cireasa amara
si-n ganduri m-am pierdut, abandonata.
Ca un uragan ce spulbera tot in cale
Tu ai trecut prin viata-mi efemera
si m-am lasat, usor, dusa la vale
de jocul de copil ce-a fost ca o himera.
Ma uit la tine acum si vad tristete adanca
In ochii ce odata calzi au fost,
Chiar daca stiu ca nu mai are rost,
Eu tot mai sper ca sufletu-ti zambeste inca.
De mana m-ai tinut cand eu credeam ca, poate,
in abis o sa cad si visurile toate
s-au risipit in zari usor indepartate.
Tu, destin nemilos, de ce nu imi esti frate?
In jocul acesta de copil naiv,
Eu fost-am un pion si prea tardiv
am inteles ca pasiuni, dorinte, vise
sunt doar cuvinte pe hartie scrise.
… Tina Stana, 24 mai 2016
