Pustietate

Am intins mana si te-am gasit.
Erai acelasi, asa cum te-am lasat,
Si tandru, si tacut, exact ce am iubit
mai mult, in seara-n care nici ca ti-a pasat,
de plang sau rad. Ma-ntreb mereu,
tie chiar nu ti-o fi greu,
sa stii ca inima mi-e rupta-n zece
bucati si nici ca imi mai trece.

Te-ntreb acum pe tine, calator pierdut: passion
De sanii plini, de buze sangerii,
de ochii calzi, de paru-mi lung crescut,
chiar nu ti-e dor deloc, ca inapoi sa vii?

Si iarasi intind mana spre tine, caci vreau sa te ating,
Dar vidul ma loveste cu pumnii mari si grei
In fata plansa si-n gandul meu nauc,
Pierdut intr-o taverna in care vrei sa bei.

In fiecare zi te caut, suflete drag,
Si ochi, si buze, si coapse, toate vor,
Din zori si pana-n noapte, sa imi apari in prag
In brate sa ma iei, sa nu mai stiu de dor.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply